Jurnaliștii unui portal de știri național au găsit pe youtube publicat un filmuleț video al unui activist civic și în baza acestuia au scris o știre, fără a indica sursa sau a cere permisiunea autorului. Ulterior, activistul civic, a văzut materialul jurnalistic, a abordat echipa, întrebînd-ui, de ce nu i-au cerut permisiunea cînd au realizat materialul și de ce nu au indicat sursa?! Jurnaliștii s-au cam bîlbîit, nu știau ce să-i răspundă. Activistul civic a solicitat șretgerea materialului de pe site, ceea ce s-a și întîmplat, plus achitarea unei sume de bani, drept recompensă pentru prejudiciu moral cauzat prin preluarea materialului video.
Atag atenția, filmulețul era în spațiul public. El putea să fie preluat de oricine.
La întrebarea dacă autorul putea fi identificat, ca să i se ceară, permisiunea, jurnaliștii nu puteau răspunde. Să admitem că asta a fost gafa lor. Dar filmulețul cu pricina nu era ocrotit de drepturile de autor, cel puțin nu era nici o inscripție sau semn distinctiv care ar fi indicat asta. De asemenea, el nu avea temei pentru a cere bani de la portalul de știri.
Epopeea însă nu s-a sfîrșit aici. Din spusele jurnaliștilor, activistul civic s-a adresat la unul din sectoarele de poliție din sectorul Buiucani, cu ”rugămintea” de a verifica legalitatea activității portalului cu pricina. De acolo, un oarecare ofițer din cadrul Direcțiai de Investigare a Fraudelor Economice a venit la sediul portalului de știri, făcînd copii de pe actele de constituire, cerînd să i se prezinte explicații în scris despre legalitatea activității lor.
Jurnaliștii cam speriați nu știau cum să procedeze. Au solicitat consultație juridică pe marginea acestui caz.
Li s-a recomandat:
1) Să nu le fie frică, să nu panicheze. Activistului civic să nu-i dea nici un leu de 1.
Dacă are dorință, lasă să se adreseze în instanță, să demonstreze că i s-au încălcar drepturile de autor asupra filmulețului video. Și dacă instanța îi va găsit vinovați pe jurnaliști, atunci vor răspunde în fața legii, suportînd consecințele acșiunilor lor.
2) Acțiunile jurnaliștilor nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de articolul 185 prim din Codul Penal al RM și nici a cele de la articolul 96 din Codul Contravențional.
3)La moment, legislația națională nu reglementează expres modul de activitate a portalurilor de știri. Fondatorii portalului de știri au întemeiat un SRL, printre activitățile căruia se regăsește și activitatea jurnalistică. Din spusele jurnaliștilor, sunt cu actele în regulă.
4) Li s-a recomandat, să nu facă nici un fel de explcație în scris. În caz că mai vine nenea polițai pe la ei, să solicite prezentarea autorizația judecătorului de instrucție pt tot felul de acțiuni procedurale, fie ridicare de copii de pe acte, percheziții, etc. Sau să aștepte să fie citați legal, să li se aducă la cunoștință de ce faptă ”socialmente periculoasă” sunt bănuiți. Li s-a spus de asemenea că au dreptul să fie asistați de un apărător în cazul în care organele de drept mai vin pe la ei sau îi ”invită pe ospeți”. Li s-a adus la cunoștință că pot solicita un apărător garantat de stat în caz de necesitate.
În această situație constat un nivel scăzut al culturii juridice printre jurnaliști.
Defapt, chestia cu indicarea sursei și permisiunea autorului de a utiliza un anumit material li se spune studenților de la jurnalism încă de prin primul an de facultate... Plus că mai e și prevăzut de Legea Presei...
Trist, că toate ”bubele” și le fac cu mîna propre...din prostie sau neștiință. Iar apoi caută umăr să se plîngă..
Nu putem trece cu vederea nici depășirea atribuțiilor domnului care reprezintă organele de drept...dar asta e altă poveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu